pian
Aspect
Etimologie
Din germană Piano, franceză piano.
Pronunție
- AFI: /piˈan/
Substantiv
Declinarea substantivului pian | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pian | piane |
Articulat | pianul | pianele |
Genitiv-Dativ | pianului | pianelor |
Vocativ | ' | ' |
- instrument muzical de percuție alcătuit dintr-o cutie de rezonanță (așezată pe trei picioare) și dintr-un sistem de coarde metalice dispuse orizontal, care produc sunete când sunt lovite de niște ciocănele, acționate cu ajutorul claviaturii.
- arta de a interpreta o compoziție muzicală la un pian.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
instrument muzical
|
|