pian

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Exemplu de pian

română

Etimologie

Din germană Piano, franceză piano.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
pian
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pian piane
Articulat pianul pianele
Dativ-Genitiv pianului pianelor
Vocativ ' '
  1. instrument muzical de percuție alcătuit dintr-o cutie de rezonanță (așezată pe trei picioare) și dintr-un sistem de coarde metalice dispuse orizontal, care produc sunete când sunt lovite de niște ciocănele, acționate cu ajutorul claviaturii.
  2. arta de a interpreta o compoziție muzicală la un pian.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri