pieptiș

română

Etimologie

Din piept + sufixul -iș.

Pronunție

• AFI: /pjepˈtiʃ/

Adverb

1. de-a dreptul (în sus), drept în sus sau înainte; direct.
2. (adjectival) care are pantă repede, abruptă, greu de suit.
3. față în față (aproape ciocnindu-se); corp la corp, direct.
4. (adjectival; despre lupte, ciocniri etc.) care are loc prin înfruntare directă între combatanți.
5. (fig.) cu curaj, fără teamă, pe față.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online