piuit

română

Etimologie

Din a piui.

Pronunție

• AFI: /pi.uˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului piuit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	piuit	invariabil
Articulat	piuitul	invariabil
Genitiv-Dativ	piuitului	invariabil
Vocativ	piuitule	invariabil

1. faptul de a piui.
2. strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură.
3. sunet subțire și ascuțit; piuitură, țiuitură.

Expresii

• A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.)
• A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online