planète
Aspect
Vezi și : planete, Planete |
(français)
Variante
- (ortografie veche) planette
Etimologie
Din latină planēta < greacă antică πλανήτης (planḗtēs), variantă a lui πλάνης (planēs, „peregrinând”).
Pronunție
Substantiv
planète f., planètes pl.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Hipernime
Locuțiuni
locuțiuni
Vezi și
vedeți și
Etimologie
Din planeter.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru planeter.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru planeter.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru planeter.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru planeter.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru planeter.