planeta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : planéta, planēta, planētā, planetă

asturiană

(asturianu)

Etimologie

Din latină planēta < greacă antică πλανήτης (planḗtēs, „călător, planetă”), din πλανάω (planáō, „a umbla, a călători, a vagabonda”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

planeta m., planetes pl.

  1. (astron.) planetă

Vezi și

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din latină planēta < greacă antică πλανήτης (planḗtēs, „călător, planetă”), din πλανάω (planáō, „a umbla, a călători, a vagabonda”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

planeta m., planetes pl.

  1. (astron.) planetă

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și


Substantiv

planeta f., planetes pl.

  1. (poetic) soartă, destin

Sinonime

Referințe





cehă

(čeština)

Etimologie

Din greacă antică πλανήτης (planḗtēs, „călător, planetă”), din πλανάω (planáō, „a umbla, a călători, a vagabonda”).

Pronunție

  • AFI: /planɛta/


Substantiv


Declinarea substantivului
planeta
f. Singular Plural
Nominativ planeta planety
Acuzativ planetu planety
Dativ planetě planetám
Genitiv planety planet
Vocativ planeto planety
Instrumental planetou planetami
Locativ planetě planetách
  1. (astron.) planetă
    Kolem Slunce obíhá osm planet.

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină planēta < greacă antică πλανήτης (planḗtēs, „călător, planetă”), din πλανάω (planáō, „a umbla, a călători, a vagabonda”).

Pronunție

  • AFI: /plaˈne.ta/


Substantiv

planeta m., planetas pl.

  1. (astron.) planetă

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din greacă antică πλανήτης (planḗtēs, „călător, planetă”), din πλανάω (planáō, „a umbla, a călători, a vagabonda”).

Pronunție

  • AFI: /plaˈneː.ta/


Substantiv


Declinarea substantivului
planēta
m. Singular Plural
Nominativ planēta planētae
Genitiv planētae planētārum
Dativ planētae planētīs
Acuzativ planētam planētās
Ablativ planētā planētīs
Vocativ planēta planētae
  1. (astron.) planetă (astru călător)

Sinonime

Vezi și

Referințe





occitană

(occitan)

Variante

Etimologie

Din latină planēta < greacă antică πλανήτης (planḗtēs, „călător, planetă”), din πλανάω (planáō, „a umbla, a călători, a vagabonda”).

Pronunție

  • AFI: /pla'neto/


Substantiv

planeta f.m., planetas pl.

  1. (astron.) planetă

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





poloneză

(polski)

Etimologie

Din latină planēta < greacă antică πλανήτης (planḗtēs, „călător, planetă”), din πλανάω (planáō, „a umbla, a călători, a vagabonda”).

Pronunție

  • AFI: /plãˈnɛta/


Substantiv


Declinarea substantivului
planeta
f. Singular Plural
Nominativ planeta planety
Acuzativ planetę planety
Dativ planecie planetom
Genitiv planety planet
Vocativ planeto planety
Instrumental planetą planetami
Locativ planecie planetach
  1. (astron.) planetă
    Ziemia jest trzecią planetą od Słońca w naszym układzie planetarnym.

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină planēta < greacă antică πλανήτης (planḗtēs, „călător, planetă”), din πλανάω (planáō, „a umbla, a călători, a vagabonda”).

Pronunție

  • AFI: /plɐˈne.tɐ/


Substantiv

planeta m., planetas pl.

  1. (astron.) planetă

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină planēta < greacă antică πλανήτης (planḗtēs, „călător, planetă”), din πλανάω (planáō, „a umbla, a călători, a vagabonda”).

Pronunție

  • AFI: /pla.ˈne.ta/


Substantiv

planeta m., planetas pl.

  1. (astron.) planetă

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe