pleată

română

Din slavă (veche) pletŭ.

Declinarea substantivului pleată
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pleată	plete
Articulat	pleata	pletele
Genitiv-Dativ	pletei	pletelor
Vocativ	pleată	pletelor

(mai ales la pl.) părul capului lăsat să crească până pe umeri sau să atârne pe spate (împletit în cozi); (p.ext.) păr (nearanjat, necoafat).
(reg.) mănunchi de fuior.