ploua

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină plovere (= pluere).

Pronunție

  • AFI: /plo'wa/


Verb


Conjugarea verbului
ploua
Infinitiv a ploua
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
-
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să plouă
Participiu plouat
Conjugare I
  1. (v.intranz. impers.) a cădea, a curge ploaia.
  2. (v.tranz. impers.) a cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda.
  3. (v.tranz. și intranz.) (p. anal.) a cădea (de sus) sau a lăsacadă ceva în cantitate sau în număr mare și în mod neîntrerupt.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari și repezi
  • Plouă de varsă = plouă foarte tare
  • A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des; a cerne, a bura
  • Parcă tot îi ninge și-i plouă = se spune despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită
  • (fam.) A se face că plouă = a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut


Traduceri

Referințe