pociumb

română

Etimologie necunoscută.

Declinarea substantivului pociumb
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pociumb	pociumbi
Articulat	pociumbul	pociumbii
Genitiv-Dativ	pociumbului	pociumbilor
Vocativ	pociumbule	pociumbilor

(înv. și pop.) fiecare dintre parii lungi care servesc la susținerea sau la fixarea unui gard, a unui perete, a unor plante etc.; țăruș, stâlp.
(spec.) lemnul în jurul căruia se rotește vârtelnița.
(înv. și reg.) trunchi de copac rămas în pământ după tăiere; butuc.