poetică

română

Etimologie

Din poetic.

Pronunție

• AFI: /po'e.ti.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului poetică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poetică	poetici
Articulat	poetica	poeticile
Genitiv-Dativ	poeticii	poeticilor
Vocativ	poetică	poeticilor

1. (adjectival) (și în sintagma artă poetică) tratat despre creația poetică; ansamblu de reguli pentru alcătuirea unei opere literare; ramură a teoriei literaturii care se ocupă de creația poetică.
2. ansamblu de forme și de principii poetice caracteristice unei epoci sau unui curent literar; manieră poetică caracteristică unui poet.

Cuvinte compuse

• artă poetică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• apoteci
• capotei
• copăițe
• ectopia
• apoetic
• coaptei
• copiate
• ipoteca
• picotea
• poceați

Referințe

• DEX '98 via DEX online