polar
Etimologie
Din latină polaris, italiană polare, franceză polaire.
Pronunție
- AFI: /po'lar/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului polar | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | polar | polari |
| Feminin | polară | polare |
| Neutru | polar | polare |
- privitor la cei doi poli ai Pământului, de la poli, caracteristic polilor; din regiunea sau din zona polilor.
- privitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice.
- referitor la un corp sau la un mediu care prezintă polaritate.
- (fil.) care se află într-un raport de polaritate, care prezintă polaritate.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online