polaritate

română

Etimologie

Din franceză polarité.

Pronunție

• AFI: /po.la.ri'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului polaritate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	polaritate	invariabil
Articulat	polaritatea	invariabil
Genitiv-Dativ	polarității	invariabil
Vocativ	polaritate	invariabil

1. proprietate a unui sistem fizic de a avea, în două puncte ale sale, caracteristici de aceeași natură, dar opuse una celeilalte.
2. proprietate a unui organism vegetal sau a unei părți din el de a forma două puncte de creștere cu proprietăți diferite.
3. (fil.) specie a contradicției constând în relația dintre doi termeni care prezintă cel mai mare grad de opoziție posibil și totodată se presupun reciproc, ca polii unui magnet.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• epataților

Referințe

• DEX '98 via DEX online