polaritate

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză polarité.

Pronunție

  • AFI: /po.la.ri'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
polaritate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ polaritate invariabil
Articulat polaritatea invariabil
Genitiv-Dativ polarității invariabil
Vocativ polaritate invariabil
  1. proprietate a unui sistem fizic de a avea, în două puncte ale sale, caracteristici de aceeași natură, dar opuse una celeilalte.
  2. proprietate a unui organism vegetal sau a unei părți din el de a forma două puncte de creștere cu proprietăți diferite.
  3. (fil.) specie a contradicției constând în relația dintre doi termeni care prezintă cel mai mare grad de opoziție posibil și totodată se presupun reciproc, ca polii unui magnet.


Traduceri

Anagrame

Referințe