pomenire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a pomeni.

Pronunție

  • AFI: /po.me'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
pomenire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pomenire pomeniri
Articulat pomenirea pomenirile
Genitiv-Dativ pomenirii pomenirilor
Vocativ pomenire, pomenireo pomenirilor
  1. acțiunea de a (se) pomeni și rezultatul ei.
  2. ceremonie religioasă în cadrul căreia se comemorează amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut.
  3. slujbă sau rugăciune pentru morți.
  4. (înv. și pop.) aducere-aminte, amintire.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe