pondera

română

Din franceză pondérer < latină ponderare.

Conjugarea verbului pondera
Infinitiv	a pondera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ponderez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să pondereze
Participiu	ponderat
Conjugare	I

(v.tranz.) (livr.) a face ca două fapte să se echilibreze prin opunerea lor una alteia; a echilibra, a cumpăni.
(v.tranz. și refl.) a face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrâna, a (se) stăpâni, a (se) potoli, a (se) tempera.