cumpăni

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din cumpănă.

Pronunție

  • AFI: /kum.pə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
cumpăni
Infinitiv a cumpăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cumpănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cumpănească
Participiu cumpănit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a cântări (cu cumpăna).
  2. (v.tranz.) a aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect.
  3. (v.tranz.) a pune în stare de echilibru; a echilibra.
  4. (v.refl. tranz.) a (se) clătina, a (se) legăna.
  5. (v.tranz. și intranz.) (fig.) a cântări cu mintea, a chibzui, a socoti.
  6. (v.refl.) a sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi.
  7. (v.refl.) (fig.) a lua o hotărâre; a se decide.
  8. (v.tranz.) (fig.) (reg.) a îndemna, a sfătui.
  9. (v.tranz.) (fig.) a fi mai presus de...; a întrece; a precumpăni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe