echilibra

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză équilibrer.

Pronunție

  • AFI: /e.ki.li'bra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) echilibra
Infinitiv a (se) echilibra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) echilibrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) echilibreze
Participiu echilibrat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a aduce sau a fi în stare de echilibru.
    Două forțe care se echilibrează.
  2. (v.tranz.) a face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe