potentat

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză potentat < latină potentatus.

Pronunție

  • AFI: /po.ten'tat/


Substantiv


Declinarea substantivului
potentat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ potentat potentați
Articulat potentatul potentații
Dativ-Genitiv potentatului potentaților
Vocativ potentatule potentaților
  1. suveran sau șef de stat atotputernic, care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat, despot; (p.ext.) om puternic, influent (datorită poziției sale politice ori sociale).


Traduceri

Referințe