prezbiter

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din neogreacă πρεσβυτοσ (presbytos), franceză presbytère.

Pronunție

  • AFI: /prez.bi'ter/


Substantiv


Declinarea substantivului
prezbiter
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prezbiter prezbiteri
Articulat prezbiterul prezbiterii
Genitiv-Dativ prezbiterului prezbiterilor
Vocativ prezbiterule prezbiterilor
  1. titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul bisericesc; (spec.) preot.


Traduceri

Referințe