pribegie
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /pri.be'ʤi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului pribegie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pribegie | pribegii |
| Articulat | pribegia | pribegiile |
| Genitiv-Dativ | pribegiei | pribegiilor |
| Vocativ | pribegie | pribegiilor |
- faptul de a pribegi.
- rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare.
- părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online