prizonier
Etimologie
Din franceză prisonnier < compus din prison („închisoare”) + -ier.
Pronunție
- AFI: /pri.zo.niˈer/
Substantiv
| Declinarea substantivului prizonier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prizonier | prizonieri |
| Articulat | prizonierul | prizonierii |
| Genitiv-Dativ | prizonierului | prizonierilor |
| Vocativ | prizonierule | prizonierilor |
- militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; (p.ext.) persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins.
- persoană arestată, întemnițată; deținut.
- (fig.) persoană lipsită de libertate.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online