pustiu

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
pustiu

română

Variante

Etimologie

Din bulgară пустиня (pustinja).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
pustiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pustiu pustiuri
Articulat pustiul pustiurile
Genitiv-Dativ pustiului pustiurilor
Vocativ pustiule pustiurilor
  1. regiune sălbatică, lipsită de vegetație și de populație; (spec.) întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată, acoperită cu nisip; deșert.
  2. (fig.) singurătate apăsătoare pe care o simte cineva; plictiseală; mâhnire, supărare, durere.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A fluiera în (sau a) pustiu = a fluiera în semn de neizbândă, de părere de rău, de plictiseală; a fluiera a pagubă
  • Ducă-se pe pustiu (sau pe pustii) = ducă-se dracului, lua-l-ar naiba; (eufemistic) diavolul, dracul


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
pustiu
Singular Plural
Masculin pustiu pustii
Feminin pustie pustii
Neutru pustiu pustii
  1. (despre locuri, ținuturi) care se află în stare sălbatică, fără vegetație și fără populație.
  2. aflat în paragină, în ruină; părăsit.
  3. în care nu se află nimeni (și nimic).
    Cameră pustie.
  4. (fig.) singur, părăsit, copleșit de o singurătate apăsătoare; stingher; deznădăjduit.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
pustiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pustiu pustii
Articulat pustiul pustiii
Genitiv-Dativ pustiului pustiilor
Vocativ pustiule pustiilor
  1. ( înv. și pop., în imprecații) blestemat, afurisit.


Traduceri

Referințe