quail
 Vezi și : Quail
|
(English)
Etimologie
Origine incertă; poate în legătură cu neerlandeza medie queilen.
Pronunție
- AFI: /'kweɪl/
Verb
| Conjugarea verbului to quail | |
| Infinitiv | to quail |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
quails |
| Trecut simplu | quailed |
| Participiu trecut | quailed |
| Participiu prezent | quailing |
- a se ofili, a se trece
- (astăzi rar) a speria, a intimida
- (fig.) a tremura, a fi cuprins de frică, a descuraja
Sinonime
- 1: fade, wither
- 2: daunt, frighten
- 3: lose heart
Etimologie
Din engleza medie quaille, quaile, care provine din anglo-normandă quaille, din neerlandeza veche *kwakila (confer limba flamandă de vest kwakkel); încrucișare între *kwak și proto-germanică *hwahtilō (confer neerlandeză dialectală wachtel, germană Wachtel).
Substantiv
quail, pl. quail sau quails
- (ornit.) prepeliță
- (ieșit din uz) prostituată, târfă
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Vezi și
Etimologie
Din franceza veche coaillier (astăzi cailler) < latină coagulare. Confer și (to) coagulate.
Verb
| Conjugarea verbului to quail | |
| Infinitiv | to quail |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
quails |
| Trecut simplu | quailed |
| Participiu trecut | quailed |
| Participiu prezent | quailing |