intimida
 Vezi și : intimidă
|
Etimologie
Din franceză intimider.
Pronunție
- AFI: /in.ti.miˈda/
Verb
| Conjugarea verbului (se) intimida | |
| Infinitiv | a (se) intimida |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) intimidez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) intimideze |
| Participiu | intimidat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a face să devină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din intimida.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru intimida.
Referințe
- DEX '98 via DEX online