răchițică

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
O ilustrație a răchițelei (Oxycoccus quadripetalus)
O răchițică (Elaeagnus angustifolia)

română

Etimologie

Din răchită + sufixul -ică.

Pronunție

  • AFI: /rə.ki'ʦi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
răchițică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răchițică răchițele
Articulat răchițica răchițelele
Genitiv-Dativ răchițelei răchițelelor
Vocativ răchițică răchițelelor
  1. diminutiv al lui răchită.
  2. (bot.) (la pl.) (Oxycoccus quadripetalus) mic arbust totdeauna verde, cu tulpina târâtoare, cu fructe roșii, acrișoare, comestibile.
  3. (bot.) (Elaeagnus angustifolia) arbust cu flori mici, galbene și cu frunze ascuțite, acoperite pe o parte și pe alta cu solzi stelați care le dau un aspect argintiu.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe