răscol
română
Etimologie
Din slavă (veche) raskolŭ.
Pronunție
- AFI: /'rəs.kol/
Substantiv
| Declinarea substantivului răscol | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răscol | răscoale |
| Articulat | răscolul | răscoalele |
| Genitiv-Dativ | răscolului | răscoalelor |
| Vocativ | răscolule | răscoalelor |
- bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului.
- ispol.
- (pop.) separare a oilor, toamna, la desfacerea stânii, pe fiecare proprietar în parte.
- (concr.) dispozitiv de scânduri folosit pentru a separa oile.
Expresii
- A lega pe cineva în răscol = a pune (pe cineva) în obezi
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online