carâmb
română
Etimologie
Din latină *calamulus (< calamus „trestie, arc, prăjină„).
Pronunție
- AFI: /ka'rɨmb/
Substantiv
| Declinarea substantivului carâmb | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | carâmb | carâmbi |
| Articulat | carâmbul | carâmbii |
| Genitiv-Dativ | carâmbului | carâmbilor |
| Vocativ | carâmbule | carâmbilor |
- parte a cizmei care îmbracă pulpa piciorului de la genunchi până la gleznă.
- fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, în care intră spetezele carului.
- fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scării, în care intră fusceii.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online