carâmb

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină *calamulus (< calamustrestie, arc, prăjină„).

Pronunție

  • AFI: /ka'rɨmb/


Substantiv


Declinarea substantivului
carâmb
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ carâmb carâmbi
Articulat carâmbul carâmbii
Genitiv-Dativ carâmbului carâmbilor
Vocativ carâmbule carâmbilor
  1. parte a cizmei care îmbracă pulpa piciorului de la genunchi până la gleznă.
  2. fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, în care intră spetezele carului.
  3. fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scării, în care intră fusceii.


Traduceri

Anagrame

Referințe