răstigni

română

Etimologie

Din slavă rastęgnąti („a sili”).

Pronunție

• AFI: /rəs.tig'ni/

Verb

Conjugarea verbului (se) răstigni
Infinitiv	a (se) răstigni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) răstignesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) răstignească
Participiu	răstignit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a ucide în chinuri pe cineva (mai ales în antichitate), pironindu-l cu brațele și cu picioarele pe o cruce; a crucifica.
2. (p. ext.) a chinui, a tortura.
3. a întinde cuiva brațele în lături (pentru a-l imobiliza).
4. (v.refl.) a se întinde (în mod neglijent) cu mâinile și cu picioarele desfăcute.

Sinonime

• 1: crucifica, (înv. și pop.) pironi

Cuvinte derivate

• răstignire
• răstignit

Traduceri

a crucifica

cehă: ukřižovat (čeština) engleză: crucify (English) esperanto: krucumi (Esperanto) finlandeză: ristiinnaulita (suomi) franceză: crucifier (français)

germană: kreuzigen (Deutsch) italiană: crocifiggere /crocefiggere (italiano) slovenă: križati (slovenščina) suedeză: korsfästa (svenska) turcă: çarmıha germek (Türkçe)

Referințe

• DEX online