răzuș

română

Etimologie

Din a răzui + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /rə'zuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului răzuș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răzuș	răzușuri
Articulat	răzușul	răzușurile
Genitiv-Dativ	răzușului	răzușurilor
Vocativ	răzușule	răzușurilor

1. unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva.
2. daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn.
3. unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• surâz

Referințe

• DEX '98 via DEX online