răzuș
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /rə'zuʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului răzuș | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răzuș | răzușuri |
| Articulat | răzușul | răzușurile |
| Genitiv-Dativ | răzușului | răzușurilor |
| Vocativ | răzușule | răzușurilor |
- unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva.
- daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn.
- unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online