rapel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză rappel.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rapel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rapel rapeluri
Articulat rapelul rapelurile
Genitiv-Dativ rapelului rapelurilor
Vocativ rapelule rapelurilor
  1. readucere a unei piese sau a unui sistem tehnic în poziția inițială, sub acțiunea greutății proprii ori a unor forțe elastice.
  2. (med.) revaccinare a unei persoane vaccinate în trecut, cu o cantitate mai mică de vaccin, pentru a-i întări și a-i prelungi imunitatea dată de vaccinarea inițială.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe