imunitate
Aspect
Etimologie
Din franceză immunité < latină immunitas, immunitatis.
Pronunție
- AFI: /i.mu.ni'ta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului imunitate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | imunitate | imunități |
Articulat | imunitatea | imunitățile |
Genitiv-Dativ | imunității | imunităților |
Vocativ | imunitate | imunităților |
- rezistență a organismului față de acțiunea microbilor patogeni sau a produșilor toxici ai acestora.
- (în societatea medievală) privilegiu acordat sau recunoscut la cerere, printr-un act al monarhului, stăpânilor de pământ de a judeca, de a strânge impozite, de a ridica la oaste etc. pe domeniile lor, fără amestecul reprezentanților puterii centrale.
- ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucură unele categorii de persoane.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online