rețetar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din rețetă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /re.ʦe'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
rețetar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rețetar rețetare
Articulat rețetarul rețetarele
Genitiv-Dativ rețetarului rețetarelor
Vocativ rețetarule rețetarelor
  1. bloc cu formulare pe care se scriu rețete.
  2. listă prin care se stabilesc, pe baza unor rețete, componentele unor mâncăruri, dulciuri etc.
  3. normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
rețetar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rețetar rețetari
Articulat rețetarul rețetarii
Genitiv-Dativ rețetarului rețetarilor
Vocativ rețetarule rețetarilor
  1. persoană care execută rețetele într-o farmacie.


Traduceri

Referințe