receptor

română

Etimologie

Din franceză recepteur.

Pronunție

• AFI: /re.ʧep'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului receptor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	receptor	receptoare
Articulat	receptorul	receptoarele
Genitiv-Dativ	receptorului	receptoarelor
Vocativ	receptorule	receptoarelor

1. sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material.
2. aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă.

Cuvinte derivate

• mecanoreceptor
• microreceptor
• presoreceptor
• termoreceptor

Cuvinte compuse

• receptor telefonic
• receptor radio

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului receptor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	receptor	receptori
Articulat	receptorul	receptorii
Genitiv-Dativ	receptorului	receptorilor
Vocativ	receptorule	receptorilor

1. (fiziol.) organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului receptor
	Singular	Plural
Masculin	receptor	receptori
Feminin	receptoare	receptoare
Neutru	receptor	receptoare

1. (tehn.) care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online