recunoscător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a recunoaște + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /re.ku.nos.kə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
recunoscător
Singular Plural
Masculin recunoscător recunoscători
Feminin recunoscătoare recunoscătoare
Neutru recunoscător recunoscătoare
  1. care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe