regala

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză régaler.

Pronunție

  • AFI: /re.ga'la/


Verb


Conjugarea verbului
(se) regala
Infinitiv a (se) regala
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) regalez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) regaleze
Participiu regalat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (livr.) a (se) ospăta bine, a (se) cinsti.
  2. (v.tranz.) a desfăta, a încânta.
  3. (v.tranz. și refl.) a dărui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe