remite

română

Etimologie

Din latină remittere (cu sensuri după franceză remettre).

Pronunție

• AFI: /re'mi.te/

Verb

Conjugarea verbului remite
Infinitiv	a remite
Indicativ prezent pers. 1 sg.	remit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să remită
Participiu	remis
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a preda, a înmâna, a da.
2. (v.tranz.) a renunța la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie.
3. (v.tranz.) (rar) a amâna.

Cuvinte derivate

• remitere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• eremit
• eritem
• emerit
• mereți
• merite

Referințe

• DEX '98 via DEX online