anger

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

daneză

(dansk)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană angr.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

anger c.

  1. remușcare, regret





engleză

(English)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană angr ("aflicțiune, tristețe") < ang ("îngrijorat, preocupat"). Înrudit cu daneză anger ("regret"), suedeză ånger ("regret"), engleza veche ange ("trist, oprimat"), latină angō ("a strangula, a sufoca, a vexa"), greacă antică ἄγχω (ankhō, "eu strâng, strangulez"), sanscrită अंहु (aṃhu, "anxietate, suferință"). Confer anguish, anxious și quinsy. Se pareînțelegerea inițială era cea de "a strangula, a strânge".

Pronunție

  • AFI: /ˈæŋgər/
  • AFI: /ˈæŋ.ɡɚ/ (SUA)


Substantiv

anger, (nenumărabil)

  1. furie, înverșunare, mânie; p. ext. supărare
    You need to control your anger.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Verb


Conjugarea verbului
to anger
Infinitiv to anger
Prezent simplu
pers. 3 sg.
angers
Trecut simplu angered
Participiu trecut angered
Participiu prezent angering
  1. a (se) înfuria, a (se) mânia
    Don't anger me.
  2. a se supăra, a se înfuria
    You anger too easily.

Sinonime

Antonime

Referințe





norvegiană

(norsk bokmål)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană angr.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

anger m., angerer pl.

  1. remușcare, regret

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse