Sari la conținut

rescript

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină rescriptum, germană Reskript.

Pronunție

  • AFI: /re'skript/


Substantiv


Declinarea substantivului
rescript
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rescript rescripte
Articulat rescriptul rescriptele
Genitiv-Dativ rescriptului rescriptelor
Vocativ rescriptule rescriptelor
  1. răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept asupra cărora erau consultați de către magistrații sau de către guvernatorii provinciilor; (p.ext.) ordin care emană de la un suveran într-o afacere particulară.


Traduceri

Referințe