resentiment
Aspect
Etimologie
Din franceză ressentiment < latină pref. re– ("împotrivă") + sentiment.
Pronunție
- AFI: /re.sen.ti'ment/
Substantiv
Declinarea substantivului resentiment | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | resentiment | resentimente |
Articulat | resentimentul | resentimentele |
Genitiv-Dativ | resentimentului | resentimentelor |
Vocativ | ' | ' |
- sentiment ostil față de cineva, pornire împotriva cuiva provocată de amintirea neplăcerilor suportate.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
antipatie
|
|