resentiment

română

Etimologie

Din franceză ressentiment < latină pref. re– ("împotrivă") + sentiment.

Pronunție

• AFI: /re.sen.ti'ment/

Substantiv

Declinarea substantivului resentiment
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	resentiment	resentimente
Articulat	resentimentul	resentimentele
Genitiv-Dativ	resentimentului	resentimentelor
Vocativ	'	'

1. sentiment ostil față de cineva, pornire împotriva cuiva provocată de amintirea neplăcerilor suportate.

Sinonime

• antipatie, dușmănie, ură, pică, resimțământ

Antonime

• sentiment

Cuvinte derivate

• resentimentar

Traduceri

antipatie

engleză: resentment (English) estoniană: pahameel (eesti), meelepaha (eesti) finlandeză: närkästys (suomi), mielipaha (suomi) franceză: ressentiment (français) m. germană: Ressentiment (Deutsch) n., Abneigung (Deutsch) f., Missgunst (Deutsch) f. greacă: δυσαρέσκεια (Ελληνικά) (ðisaréskia) f., αγανάκτηση (Ελληνικά) (aγanáktisi) f., κακοφανισμός (Ελληνικά) (kakofanismós) m.

maghiară: neheztelés (magyar) poloneză: poczucie krzywdy (polski) portugheză: ressentimento (português) m. rusă: негодование (русский) (negodovanie) n., возмущение (русский) (vozmučenie) n. spaniolă: resentimiento (español) m. suedeză: förargelse (svenska) c. turcă: içerleme (Türkçe)

Referințe

• DEX online