restanță
Etimologie
Din italiană restanza.
Pronunție
- AFI: /res'tan.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului restanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | restanță | restanțe |
| Articulat | restanța | restanțele |
| Genitiv-Dativ | restanței | restanțelor |
| Vocativ | restanță | restanțelor |
- lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere.
- examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva îl are de trecut după termenul stabilit.
- plată neachitată la termen.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online