rișcă

română

Etimologie

Din rusă рeска (reska).

Pronunție

• AFI: /'riʃ.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului rișcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rișcă	riște
Articulat	rișca	riștele
Genitiv-Dativ	riștei	riștelor
Vocativ	rișcă	riștelor

1. numele unui joc de noroc în care jucătorii trebuie să ghicească pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus.

Cuvinte derivate

• rișcar

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acriș
• arșic
• crași
• scria

Referințe

• DEX '98 via DEX online