rictus

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză rictus < latină rictus.

Pronunție

  • AFI: /'rik.tus/


Substantiv


Declinarea substantivului
rictus
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rictus rictusuri
Articulat rictusul rictusurile
Dativ-Genitiv rictusului rictusurilor
Vocativ rictusule rictusurilor
  1. contracție a mușchilor feței, care dă figurii expresia de râs crispat; strâmbătură a gurii provocată de această contracție, care apare în unele boli ale sistemului nervos și dă impresia de râs forțat.
    Avea pe față un rictus de durere.

Sinonime


Traduceri

Anagrame

Referințe