rictus

română

Etimologie

Din franceză rictus < latină rictus.

Pronunție

• AFI: /'rik.tus/

Substantiv

Declinarea substantivului rictus
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rictus	rictusuri
Articulat	rictusul	rictusurile
Genitiv-Dativ	rictusului	rictusurilor
Vocativ	rictusule	rictusurilor

1. contracție a mușchilor feței, care dă figurii expresia de râs crispat; strâmbătură a gurii provocată de această contracție, care apare în unele boli ale sistemului nervos și dă impresia de râs forțat.

   Avea pe față un rictus de durere.

Sinonime

• grimasă, schimonoseală, schimonosire, strâmbătură

Traduceri

strâmbătură a gurii

engleză: rictus (English)

Anagrame

• crușit

Referințe

• DEX '98 via DEX online