Sari la conținut

ronțăială

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a ronțăi + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ron.ʦəˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ronțăială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ronțăială ronțăieli
Articulat ronțăiala ronțăielile
Genitiv-Dativ ronțăielii ronțăielilor
Vocativ ronțăială ronțăielilor
  1. faptul de a ronțăi; zgomot produs de roaderea cu dinții a unui corp tare: ronțăire, ronțăit.


Traduceri

Referințe