rondou

română

Etimologie

Din franceză rondeau.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului rondou
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rondou	rondouri
Articulat	rondoul	rondourile
Genitiv-Dativ	rondoului	rondourilor
Vocativ	rondoule	rondourilor

1. loc de formă circulară (amenajat în grădină, în piețe, în localuri).
2. manevră de întoarcere a unei nave, prin care aceasta își schimbă direcția de înaintare cu un unghi de 180°.

Cuvinte derivate

• ronda

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online