manevră

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză manœuvre.

Pronunție

  • AFI: /ma'ne.vrə/


Substantiv


Declinarea substantivului
manevră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ manevră manevre
Articulat manevra manevrele
Genitiv-Dativ manevrei manevrelor
Vocativ manevră manevrelor
  1. (de obicei la pl.) deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; (p.ext.) luptă.
  2. pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război.
  3. ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele în direcția voită etc.
  4. ansamblu de operații executate pentru deplasarea unei nave în direcția voită, în special la acostare sau la ieșirea din port.
  5. (concr.) parâmă folosită la legarea și la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc.
  6. manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc.
  7. (med.) totalitatea mișcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenții.
    Manevră obstetricală.
  8. (fig.) (mai ales la pl.) uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe