ruptă

română

Etimologie

Din rupt.

Pronunție

• AFI: /'rup.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului ruptă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ruptă	rupte
Articulat	rupta	ruptele
Genitiv-Dativ	ruptei	ruptelor
Vocativ	rupto	ruptelor

1. înțelegere între contribuabili și visterie, în evul mediu, în țările române, prin care, în locul dărilor existente, se stabilea o sumă fixă, globală, plătibilă anual; (p.ext.) dare plătită pe baza acestei înțelegeri; ruptoare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• părut
• purta

Referințe

• DEX '98 via DEX online