sărătură

română

Etimologie

Din a săra + sufixul -ătură sau latină salatura.

Pronunție

• AFI: /sə.rə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului sărătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sărătură	sărături
Articulat	sărătura	sărăturile
Genitiv-Dativ	sărăturii	sărăturilor
Vocativ	sărătură	sărăturilor

1. faptul de a fi sărat; sare conținută de ceva.
2. teren bogat în săruri minerale solubile, cu fertilitate scăzută; (p.ext.) pășune care se întinde pe un astfel de loc.
3. mâncare preparată cu (prea multă) sare; aliment conservat cu sare.

Cuvinte derivate

• nesărătură
• sărăturat
• sărăturos

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arsătura

Referințe

• DEX '98 via DEX online