savura

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză savourer.

Pronunție

  • AFI: /sa.vu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
savura
Infinitiv a savura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
savurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să savureze
Participiu savurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a mânca sau bea ceva pe îndelete și cu plăcere, pentru a-i simți bine gustul.
  2. (v.tranz.) (fig.) a se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe