scărpina

Vezi și : scarpină, scărpină

română

Etimologie

Din latină scarpinare.

Pronunție

• AFI: /skər.piˈna/

Verb

Conjugarea verbului (se) scărpina
Infinitiv	a (se) scărpina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) scarpin
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) scarpine
Participiu	scărpinat
Conjugare	I

1. (v.refl. și tranz.) a (se) râcâi sau a (se) freca cu unghiile, cu degetele, cu un obiect sau de ceva tare, în locul unde simte o senzație de mâncărime a pielii.

   Se scarpină la ureche.

2. (v.tranz. fig. fam.) a bate pe cineva.

Sinonime

• 1: (reg.) orjoveni, zgrepțăna, (Olt.) zgâmăi
• 2: atinge, bate, ciupi, lovi

Cuvinte derivate

• scărpinare
• scărpinat
• scărpiniș

Traduceri

a freca cu unghiile sau cu un obiect (pentru a înlătura senzația de mâncărime)

arabă: خربش (χárbaša) (العربية) catalană: gratar (català), rascar (català) chineză: 抓 (zhuā) (中文) coreeană: 긁다 (geukda) (한국어), 할퀴다 (halkwida) (한국어) engleză: scratch (English) finlandeză: raapia (suomi), kynsiä (suomi), rapsuttaa (suomi) franceză: gratter (français) germană: kratzen (Deutsch) interlingua: grattar (interlingua), rader (interlingua) italiană: grattare (italiano)

japoneză: 引っ掻く (ひっかく, hikkaku) (日本語) maghiară: vakar (magyar), megvakar (magyar), karcol (magyar), megkarcol (magyar) neerlandeză: krassen (Nederlands), krabben (Nederlands) occitană: gratar (occitan) poloneză: drapać (polski), skrobać (polski) portugheză: coçar (português), arranhar (português), raspar (português) rusă: царапать (tsarápat’) (русский) spaniolă: arañar (español) suedeză: klia (svenska), klösa (svenska) turcă: tırmalamak (Türkçe)

Etimologie

Din scărpina.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scărpina.

Referințe

• DEX online