scobitoare

română

Etimologie

Din a scobi + sufixul -toare.

Pronunție

• AFI: /sko.bi'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului scobitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scobitoare	scobitori
Articulat	scobitoarea	scobitorile
Genitiv-Dativ	scobitorii	scobitorilor
Vocativ	scobitoare	scobitorilor

1. bețișor foarte subțire și ascuțit la unul dintre capete, care servește la scoaterea rămășițelor de alimente dintre dinți sau din dinți.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online