scoborî

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din prefixul s- + a coborî.

Pronunție

  • AFI: /sko.bo'rɨ/


Verb


Conjugarea verbului
scoborî
Infinitiv a scoborî
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
scobor
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să scoboare
Participiu scoborât
Conjugare IV
  1. (v.intranz., refl. și tranz.) (pop.) a (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul; a coborî.
  2. (v.intranz., refl. și tranz.) a se deplasa, a merge în jos pe un loc înclinat.
  3. (v.intranz.) a zbura spre pământ, în jos.
  4. (v.intranz.) (despre soare, lună) a apune.
  5. (v.tranz.) a schimba înălțimea glasului pentru a trece la un registru mai profund; a vorbi, a cânta cu glas scăzut; a coborî.
  6. (v.refl.) (fig.) a se înjosi, a se degrada, a se coborî.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe