scourge

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche escorgier < latină populară excorrigiāre.

Pronunție

  • AFI: /skɜːʤ/
  • AFI: /skɜrdʒ/


Substantiv

scourge, (nenumărabil și numărabil; pl. scourges)

  1. (nenumărabil) necaz, neplăcere, supărare
    Graffiti is the scourge of building owners everywhere.
  2. flagel, lovitură de bici
    He flogged him with a scourge.

Sinonime


Verb


Conjugarea verbului
to scourge
Infinitiv to scourge
Prezent simplu
pers. 3 sg.
scourges
Trecut simplu scourged
Participiu trecut scourged
Participiu prezent scourging
  1. a flagela, a biciui

Referințe